Am ajuns la o varsta in care … orice schimbare de program inseamna o debusolare a intregului  meu univers si al familiei.

ma trezesc pe la sase jumatate si ma apuc sa imi aranjez parul, sa ma machez si sa ma imbrac. Pe la sapte fix fac cafeaua copilului si fug pana in statie, unde, daca am noroc nu sfarsesc sfasiata sau cu haina rupta, inghesuita de toti mosii si toate babele care chiar la ora sapte si un sfert trebuie sa plece si ei. Este o situatie ciudata, intrucat nu poti sa te misti, ceva mai rau decat o sardina, este autobuzul.

Daca am noroc, ceea ce am avut pana acum cateva luni, oamenii se spalau. Acum ca in oras nu mai avem apa calda, atmosfera nu mai este atat de placuta dimineata. Dar refuz sa ma plang, inca NU a venit iarna.

Ajung la servici pe la sapte patruzeci si cinci, fac o cafea si pentru mine si locrurile incep sa curga, apar multe decizii de facut, mai vine un control, mai trebie sa dau o fuga prin curte, de la un birou la altul.

Intr-un final pot sa zic ca ajung acasa, unde mananc ceva si incep sa fac curat si prin casa, intrucat aspiratorul, pentru restul familiei, este un monstru cu sapte cozi si nu trebuie atins. Gatesc pentru a doua zi, intreb in stanga si in dreapta ce ar vrea copii sa manance si primesc acelasi raspuns “nimic”. Asa ca trebuie sa ma descurc pe cont propriu si sa fac pe toata lumea fericita.

Pe la noua ma vad si eu in pat, asta daca nu se mai trezeste cineva sa imi spuna :” mama, bluza asta trebuie calcata pentru maine”. iar eu trebuie sa ma scol iar si sa fac ceea ce trebuie, meseria de mama.

Daca adorm, e o bu7curie, daca nu, asta este, nu imi permit sa ma vaiet, intrucat nu stiu cum as trai cu o liniste groaznica in casa. Fata cea mare si asa, acum ca a terminat cu Bacalaureatul nu mai iese din camera. Pana acum mai trecea prin vizita prin sufragerie cu o intrebare, cu o fraza pe care nu o intelege sau alte lucruri, dar acuma, e liniste si pace.

Rexona_infografic-586x800